Papagalul Nimfă

Papagalul nimfă (Nymphicus hollandicus ) este originar din Australia. Nymphicus provine din limba greacă și înseamnă mireasă. De obicei nimfele erau fiicele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cântece și jocuri și rămâneau veșnic tinere. Pe lângă toate acestea nimfele însoțeau zeii și răspândeau binecuvântare și fertilitate. Datorită faptului că această pasăre este atât de jucăușă, cântăreață și fertilă se spune că ea a însoțit nimfele. Se spune că atunci când Odyseus a întâlnit-o prima dată pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasăre, la fel de frumoasă ca și ea. Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre primii care au descoperit aceste păsări. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olandă". Abia în 1788 au primit păsările un nume științific, dat de Gmellin și anume "Psittacus Novaehollandiae". În 1792 l-a denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar în 1832 și-a primit numele final de la Wagler și anume "Nymphicus hollandicus". La mijlocul secolului al 19-lea, când europenii au început să colonizeze Australia, au început să apară și primele exemplare de nimfe în Europa. Datorită faptului că clima în Australia este foarte schimbătoare, păsările s-au adaptat relativ repede iar după scurt timp au început să se înmulțească în captivitate. În limba engleza i se spune 'cockatiel' ceea ce înseamnă kakadu mic. Ei sunt clasificați ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo). Spațiul ei natural de trai sunt stepele și savanele Australiei, el fiind pe lângă peruș unul dintre cele mai răspândite păsări ale Australiei. Oamenii de știință nu au căzut de acord mult timp dacă nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Între timp este clar că fac parte din familia de kakadu.

Caracteristici

Au o lungime de 40 cm, iar durata de viață este de 14-20 ani dar pot trece și peste 25. Au între 90 – 110 g greutate. Sunt unii dintre cei mai rapizi zburători ale Australiei, australienii numindu-i și “Quarrian”.

Nimfele trăiesc de obicei ca perechi, rareori ca mici grupuri, dar s-au văzut și stoluri de câteva sute.^{[necesită citare]}

Nimfele sunt păsări foarte pașnice care pot fi ținute împreună cu alte păsări pașnice cum ar fi perușii. Nimfele pot vedea până la 100 de cadre pe secundă pe când ochiul omenesc numai 16. Nimfele își iau timp cam două ore pe zi pentru a-și aranja și curăța penajul (își trage fiecare pană în parte prin cioc). Datorită faptului că sunt păsări care trăiesc în stoluri ei își desfășoară toate activitățile zilnice împreună, adică se orientează după celelalte păsări din stol; se spală împreună, mănâncă împreună etc. În grădinile zoologice în care se găsesc aceste păsări, sunt puse peste tot oglinzi pentru a simula spațiul lor natural de trai, și anume stolul.

Determinarea sexului

Masculul este în mare parte gri iar capul este galben cu două cercuri roșii pe obraji, diferența față de femelă este că acest punct sau cerc roșiatic este mult mai intens la mascul Femela este în mare parte galbenă cu unele urme de gri. Cea mai bună metodă de a deosebi un mascul de femelă este coada; coada la femelă este mai colorată cu forme tărcate pe ea.

Hrănirea

Hrana nimfelor se găsește în mare parte pe jos, ea fiind compusă din semințe de iarbă, semințe de pomi, fructe etc. Hrana de bază: mei, semințe de floarea soarelui (albe sau tărcate), semințe de cânepă, semințe de iarbă, semințe de castraveți, semințe de dovleac, semințe de lubeniță, semințe de spanac, semințe din diferite buruieni, semințe de ridichi, pe lângă hrana de bază formată din diferite semințe, nimfelor le trebuie vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe și legume..

Printre favoritele lor se enumeră salată verde, morcovi cu frunze, mere, porumb încă necopt pe șiulete, cozi de ardei cu semințe, cartofi, orez, semințe de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, vișine, prune, ardei, sfeclă roșie, castraveți, mazăre.

Spațiul de trai; colivia

Măsurile ideale pentru o volieră sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru o pereche de nimfe iar pentru o olicie ar trebui să fie de cel puțin 110x100x70 cm. Nimfele nu sunt chiar așa de sensibile, deci pot fi lăsate chiar și iarna din când în când în volierele externe

Reproducerea

Nimfele nu au o vreme anume în an în care se înmulțesc și datorită faptului că se pot acomoda foarte ușor la orice mediu le este și foarte ușor să se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Masculii clocesc ziua iar femelele noaptea când masculii păzesc cuibul. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul.

Nimfele fac între 5-7 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să clocească după al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile. Eclozarea va avea loc, la fel, din doua în doua zile. La eclozare puii sunt "orbi". Dezlipirea pleoapelor se produce după 10 zile. Pe timpul hrănirii de către părinți, puii scot un piuit în ritmul mișcării prin care le este regurgitată hrana din gușa părinților. Intensitatea acestui piut creste o data cu vârsta puilor. La venirea lor pe lume, sunetul este aproape imperceptibil. Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți.

Puii ajung la penajul și culorile finale după aproximativ 9 luni.

Sursa:

Wikipedia

Cocker Spaniel

Câinii din rasa Cocker Spaniel sunt cei mai mici reprezentanți ai grupei Gundog - grupa câinilor de vânătoare. La originile rasei stă așa-numitul "câine d'Oysel", un reprezentant canin folosit la vânătoarea de păsări, începând cu secolul al XI-lea, cu precădere în Franța și Anglia. Numele de "Spaniel" ar putea foarte bine să indice țara de origine a rasei, întrucât împătimitul de vânătoare Gaston Phoebus, conte de Foix și viconte de Béarn îl identifica, în lucrarea sa "Tratat de vânătoare" (1387-1388) sub denumirea de "Espainholz". Încă de la început, câinii care au prevestit apariția rasei s-au evidențiat atât la vânătoarea pe teren, cât și pe apă.

Origine

Spania

Înălțime

38–43 cm (Cocker Spaniel Englez); 35–38 cm (Cocker Spaniel American)

Greutate

12–15 kg (Cocker Spaniel Englez); 10–12 kg Cocker Spaniel American)

Speranța de viață

12-14 ani,cu ingrijire adecvata.

Grupa

Gundog

Istoric rasă

Primele preocupări pentru selecționarea rasei și împărțirea pe varietăți distincte au debutat în Anglia, începând cu secolul al XVI-lea. În urma încrucișărilor și selecționărilor au fost separate două rase: Cocker Spaniel și Springer Spaniel. Asemănările sunt foarte mari între acești câini. Dacă în ceea ce privește rasa Springer s-au separat varietățile English Springer (Springer Englez) și Welsh Springer (Springer Galez), Cockerii au ajuns, în timp, să fie recunoscuți după varietățile Cocker Spaniel Englez (un câine de talie mai mare, mai robust, mai maleabil in dresaj, folosit preponderent la vânătoarea păsărilor de baltă) și Cocker Spaniel American (un câine mai pretențios și mai dificil în privința comportamentului, mai compact in talie, dar mai decorativ și preferat în rol deanimal de companie).

Descriere fizică

Sunt câini decorativi, eleganți, care atrag ușor privirile. Indiferent de varietate prezintă un corp compact, bine modelat, puternic și sugerând vioiciune. Capul are stopul bine marcat, cu ochii mari, expresivi, de forma unor migdale. Irisul este colorat în diverse nuanțe de căprui. Urechile sunt prinse jos pe craniu, postate lateral, ample, cu formă rotunjită la capete, atârnă pe lângă craniu. Gâtul este lung și musculos. Coada se scurtează, de obicei cu 1/3 la Cocker Spaniel Englez (pentru a-și putea semnala poziția în câmp, la vânătoare) și foarte scurt la varietatea Americană. Blana este formată din fire de păr lungi, mătăsoase, de lungime medie, cu firul drept sau ondulat, mai scurt pe cap și care formează franjuri decorative pe urechi, posteriorul picioarelor, piept și burtă.

Personalitate

Sunt sociabili, prietenoși și jucăuși. Acceptă ușor prezența străinilor, sunt în general echilibrați și afectuoși. Se atașează puternic de stăpân și adoră să fie răsfățați. Sunt vioi și energici, au nevoie de multă mișcare, au adesea exprimări independente. Uneori masculii se pot dovedi dominanți și irascibili în prezența altor câini masculi, mai ales în perioada de rut. Au un miros foarte fin, adesea se lasă purtați de nas și se îndepărtează de stăpân. Instinctele de vânătoare s-au păstrat foarte bine în cadrul rasei. Sunt destul de gălăgioși, le place mult să latre, necesită un dresaj intensiv pentru controlul acestei tendințe.

Îngrijire și sensibilitate boli

Acest câine este rezistent și relativ puțin sensibil la boli. Cele mai frecvente afecțiuni semnalate în cadrul rasei sunt: demodicoza, surditatea, paralizia nervului facial, displazia de cot și cancerul de piele. Blana frumoasă are nevoie de îngrijire atentă și efectuată periodic, pentru că sunt niște "scotocitori" febrili si adună adesea în păr scaieți, murdărie și diverse resturi vegetale care trebuie îndepărtate cu răbdare și atenție. Periajul se va efectua des (la 2-3 zile) și se recomandă câteva modele de tunsori specifice rasei, mai ales în sezonul călduros.

Condiții de viață

Sunt câini cu mare nevoie de exercițiu fizic, dar care se pot adapta foarte bine condițiilor de trai în interior, chiar și într-un apartament. Ședințele de exerciții fizice și plimbările consistente nu trebuie să lipsească, însă, din programul zilnic și astfel de activități trebuie să acopere cel puțin 90 de minute zilnic, pentru ca acești câini să își consume energia și să rămână calmi și echilibrați în interiorul căminului.

Dresaj

Sunt câini foarte inteligenți, apți pentru dresajul de înaltă performanță. Este necesar debutul timpuriu în activitățile de dresaj, pentru că pe măsură ce înaintează în vârstă devin mai încăpățânați și mai independenți. Se recomandă să se dea dovadă de multă răbdare și blândețe, pentru că sunt extrem de energici la juniorat, mereu puși pe joacă și explorări ale mediului înconjurător, dar în același timp sunt foarte sensibili la observațiile aspre și la pedepse. Sunt excluse brutalitățile și bruscările în lucrul cu acești câini.

Utilitate

Cocker-ii Spaniel sunt animale de companie foarte căutate de iubitorii raselor canine, pentru că denotă o permanentă voioșie, sunt sociabili, echilibrați și afectuoși. Acești câini pot fi folosiți cu rezultate foarte bune la vânătoare, după ce au parcurs o sesiune de dresaj specific. Au un miros foarte fin și sunt eficienți la vânătoarea pe baltă, dar se descurcă bine la urmă și aport pe terenul accidentat.

Cocker Spaniel - Wikipedia

Vulpea Polara

Vulpea polară (Alopex lagopus) este o specie de animale carnivore din familia canide care trăiesc în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 și 90 de cm, având înălțimea de ca. 30 cm. și o greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate și picioarele fiind de culoare brună, pe când iarna, culoarea de camumflaj albă, alb-cenușie. Vulpile polare au botul și urechile scurte, blana deasă le permite vulpilor să supraviețuiască la temperaturi scăzute ce ating -80 °C. ^[1]

Arealul de răspândire[modificare]

Vulpele polare traiesc de obicei în emisfera nordică, la nord de cercul polar (Scandinavia, Insula Spitzbergen, Islanda, Rusia de Nord,Canada de Nord, Alaska și Groenlanda). Habitatul lor fiind regiunile de tundră, putând fi văzute și pe gheața Oceanului Arctic, se presupune că în căutare de hrană, vulpile pot parcuge distanțe de peste 2000 de km.

Mod de viață[modificare]

Hrana vulpilor constă din lemingi (Lemmus lemmus) sau alte rozătoare polare (Lemmus sibiricus, Microtus oeconomus, Myodes rufocanus). Mai consumă și insecte, fructe, ouă și pui de păsări, ca și cadavre de animale, fiind un însoțitor al urșilor polari.

Buldogul Englez

Bulldogul englez reprezintă o rasă care a apărut și s-a dezvoltat în Anglia, chiar și astăzi fiind foarte apreciați în Marea Britanie. Sunt una din mascotele naționale, fapt ce le susține popularitatea. Rasa este foarte veche, primele exemplare cu alură de Bulldog fiind cunoscute încă din secolul al XIII-lea. Cel mai probabil măcelarii londonezi creșteau câini asemănători pentru forța deosebită etalată și curajul dovedit în fața vitelor semi-sălbatice care erau aduse pentru a fi sacrificate. Ulterior au fost folosiți deseori în confruntări violente cu taurii muribunzi, în cadrul unor competiții foarte populare în epocă, dar combătute de autorități.

Origine]

Anglia

Înălțime

30-40 cm

Greutate

20-25 kg

Speranța de viață

7-10 ani

Grupa

Non-Sporting

Istoric rasa

Deseori acești câini au fost puși să lupte împotriva unor animale sălbatice cum ar fi urșii sau lupii uriași, cândva răspândiți în număr mare în Anglia. În acea perioadă dură a existenței lor, precursorii rasei Bulldog Englez erau mai înalți, mai atletici și cu o viteză de reacție mai mare. Prin Actul de Interzicere a Cruzimii Împotriva Animalelor promulgat de Parlamentul britanic în anul 1835, luptele între animale au fost interzise, acești câini părând să aibă soarta pecetluită. Emigranții au dus cu ei câteva exemplare peste Ocean, în America, acolo unde au cunoscut o „a doua tinerețe”, fiind folosiți de fermieri pentru a ține sub control taurii dominanți, dar și la luptele între câini. În Anglia, acești câini nu au fost abandonați, ci susținătorii rasei au căutat să elimine trăsăturile prea dure prin încrucișări și selecții controlate. Se pare că o soluție a reprezentat-o rasa Mops/Pug, recent adusă în Anglia de comercianții cu afaceri în China. Talia noilor exemplare obținute în urma acestor încrucișări a scăzut, iar craniul lor a căpătat forma specifică pe care o știm astăzi. De asemenea, temperamentul li s-a ameliorat simțitor, astăzi Bulldog-ii fiind apreciați pentru calmul și echilibrul de care dau dovadă.

Descriere fizică[modificare]

Este un câine de talie medie cu o alură masivă. Corpul se prezintă îndesat, musculos și greoi. Picioarele (în varianta clasică) sunt scurte, puternice. Pieptul este foarte lat, adânc, cu musculatura proeminentă. Craniul apare foarte lat, pătrățos, cu fruntea teșită pe care pielea formează riduri. Botul este scurt, lat și comprimat, maxilarul inferior ieșind vizibil în afară. Buzele cărnoase atârnă flasc. Ochii mari, rotunzi, exoftalmici sunt plasați departe unul față de celălalt. Urechile mici sunt prinse sus, depărtate și purtate atârnat. Gâtul este scurt și masiv, acoperit cu o piele groasă, ce formează pliuri sub bărbie.

Personalitate[modificare]

Acest câine se dovedește vioi și jucăuș în primii săi ani de viață, spontan, curajos și amuzant. Firea blândă, sensibilă, îl deosebește mult de strămoșii săi gladiatori. Este un animal credincios și supus în relația cu stăpânul său și se comportă permisiv și grijuliu cu copiii. În general suportă bine prezența altor animale în jurul său, dar uneori masculii pot da dovadă de irascibilitate în prezența altor câini masculi. Dacă este însă provocat sau agresat, poate riposta foarte dur, întrucât este puternic și are o foarte înaltă rezistență la durere. La maturitate devine foarte sedentar, comod și greoi.

Îngrijire și sensibilitate boli[modificare]

Având o blană scurtă, aderentă la corp și nu foarte deasă, nu necesită o îngrijire specială. Năpârlesc pe tot parcursul anului, destul de consistent. Îmbăierea se poate face la 2-3 luni. Pernuțele de la picioare și ghearele trebuie verificate periodic, pentru că suportă o presiune mare, constantă. Pliurile pielii, cu precădere cele de pe față, trebuie curățate atent, după un orar destul de strict, pentru a preveni instalarea paraziților și declanșarea unor infecții. Intră repede în hiperventilație, datorită conformației brahicefalice (cu botul aplatizat). Nu suportă extremele de temperatură. Este un câine cu numeroase probleme de sănătate, cele mai multe producându-se după vârsta de 5-6 ani. Cele mai mari riscuri de ordin medical: displaziile (de cot și de șold), complicațiile cardiace, luxațiile patelare, unele alergii și afecțiuni oculare. Deseori puii de Bulldog Englez se nasc prin cezariană, nașterea pe cale naturală fiind mult îngreunată de conformația și dimensiunile craniului.

Condiții de viață[modificare]

Este un animal de companie care preferă să trăiască în interior, beneficiind de confort. Are un ritm de activitate foarte scăzut, preferă un așternut confortabil instalat într-un colț liniștit al casei, dar nu departe de membrii familiei. Are nevoie de plimbări liniștite, dar destul de lungi, pentru a preveni tendința de îngrășare. Trebuie angrenat în exerciții ușoare, pentru a-i combate sedentarismul exagerat.

Dresaj[modificare]

Experții în dresaj canin nu plasează rasa pe o poziție foarte onorantă în topul raselor inteligente și dotate pentru dresaj complex. Câinele din rasa Bulldog Englez este totuși un câine capabil să înțeleagă și să învețe, dar care preferă să-și menajeze forțele. Va evita mereu să facă un efort fizic care nu este în mod obligatoriu necesar. Își însușește bine dresajul de interior și va copia fidel tabieturile stăpânului său. Stăpânul unui Bulldog Englez trebuie să dea dovadă de calm, perseverență și blândețe și să cunoască bine limitele acestei rase pentru a nu pretinde prea mult.

Utilitate[modificare]

Se dovedește un bun câine de pază, de asemenea este un animal de companie liniștit și reconfortant, recomandat persoanelor mai sedentare. În Marea Britanie este preferat de persoanele mai în etate, cu un nivel de activitate scăzut.

Bulldog Englez - Wikipedia

Bulldog de 6 luni

Feline rare

Tigrul maltez

Tigrul albastru poate fi întâlnit în Provincia chineză Fujian, fiind caracterizat de blana albastră, cu dungi întunecate. Tigrii maltezi sunt o subspecie a tigrului din China de Sud, care este în mare pericol de dispariţie. 

În prezent, nu există niciun tigru albastru în grădini zoologice. În 1964, un pui de tigru albastru s-a născut la Grădina Zoologică din Oklahoma, dar a murit după câteva luni. 

Tigrul auriu

O gene recesivă a dus la apariţia tigrilor aurii. În întreaga lume există doar 30 de astfel de tigri, însă mulţi alţi tigri sunt simpli purtători ai genei, putând da naştere oricând unor tigri aurii. 

În 1983, s-a născut primul tigru auriu în captivitate. Puiul s-a născut din tigri bengalezi. 

Râsul iberic

Râsul iberic este o specie pe cale de dispariție originară din Peninsula Iberică în sudul Europei.Este cea mai amenințată specie de pisică și carnivorul cel mai amenințat din Europa.

În cele mai multe privințe, râsul iberic seamănă cu alte specii de râs, cu o coadă scurtă, urechile cu smocuri și un guler de blană sub bărbie.

Tigrul amur

Cu toate că în trecut popula Asia centrală și vestică și estul Rusiei, acum are un teritoriu de răspândire limitat: regiunea Amur-Ussuri în estul Siberiei, unde acum este protejat. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru și cea mai mare felină în viață. Un studiu genetic din anul 2009 arată că tigrii siberieni sunt aproape identici cu Tigrul Caspian, acum o populație dispărută din vest despre care se credea că sunt o subspecie distinctă.


Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/cele-mai-rare-feline-din-lume-superbul-leu-alb-soarta-trista-in-jungla_985100.html#ixzz2k4qZbIUN
Follow us: @realitatea on Twitter

Porumbelul

Porumbelul este o pasăre din familia Columbidae. Este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Porumbelul de casă este forma domesticită a acestei specii, formă întâlnită în apropierea așezărilor umane, la sat și în oraș. Există 15 subspecii. Wikipedia

Ornitorincul

Ornitorincul este un mamifer, reprezentant al familiei Ornithorhynchidae a ordinului Monotremata, în a cărui alcătuire anatomică găsim o neobișnuită îmbinare de caractere, moștenite de la strămoșii reptilieni, altele amintind de păsări.

Ornitorinc - Wikipedia