Papagalul Nimfă

Papagalul nimfă (Nymphicus hollandicus ) este originar din Australia. Nymphicus provine din limba greacă și înseamnă mireasă. De obicei nimfele erau fiicele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cântece și jocuri și rămâneau veșnic tinere. Pe lângă toate acestea nimfele însoțeau zeii și răspândeau binecuvântare și fertilitate. Datorită faptului că această pasăre este atât de jucăușă, cântăreață și fertilă se spune că ea a însoțit nimfele. Se spune că atunci când Odyseus a întâlnit-o prima dată pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasăre, la fel de frumoasă ca și ea. Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre primii care au descoperit aceste păsări. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olandă". Abia în 1788 au primit păsările un nume științific, dat de Gmellin și anume "Psittacus Novaehollandiae". În 1792 l-a denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar în 1832 și-a primit numele final de la Wagler și anume "Nymphicus hollandicus". La mijlocul secolului al 19-lea, când europenii au început să colonizeze Australia, au început să apară și primele exemplare de nimfe în Europa. Datorită faptului că clima în Australia este foarte schimbătoare, păsările s-au adaptat relativ repede iar după scurt timp au început să se înmulțească în captivitate. În limba engleza i se spune 'cockatiel' ceea ce înseamnă kakadu mic. Ei sunt clasificați ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo). Spațiul ei natural de trai sunt stepele și savanele Australiei, el fiind pe lângă peruș unul dintre cele mai răspândite păsări ale Australiei. Oamenii de știință nu au căzut de acord mult timp dacă nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Între timp este clar că fac parte din familia de kakadu.

Caracteristici

Au o lungime de 40 cm, iar durata de viață este de 14-20 ani dar pot trece și peste 25. Au între 90 – 110 g greutate. Sunt unii dintre cei mai rapizi zburători ale Australiei, australienii numindu-i și “Quarrian”.

Nimfele trăiesc de obicei ca perechi, rareori ca mici grupuri, dar s-au văzut și stoluri de câteva sute.^{[necesită citare]}

Nimfele sunt păsări foarte pașnice care pot fi ținute împreună cu alte păsări pașnice cum ar fi perușii. Nimfele pot vedea până la 100 de cadre pe secundă pe când ochiul omenesc numai 16. Nimfele își iau timp cam două ore pe zi pentru a-și aranja și curăța penajul (își trage fiecare pană în parte prin cioc). Datorită faptului că sunt păsări care trăiesc în stoluri ei își desfășoară toate activitățile zilnice împreună, adică se orientează după celelalte păsări din stol; se spală împreună, mănâncă împreună etc. În grădinile zoologice în care se găsesc aceste păsări, sunt puse peste tot oglinzi pentru a simula spațiul lor natural de trai, și anume stolul.

Determinarea sexului

Masculul este în mare parte gri iar capul este galben cu două cercuri roșii pe obraji, diferența față de femelă este că acest punct sau cerc roșiatic este mult mai intens la mascul Femela este în mare parte galbenă cu unele urme de gri. Cea mai bună metodă de a deosebi un mascul de femelă este coada; coada la femelă este mai colorată cu forme tărcate pe ea.

Hrănirea

Hrana nimfelor se găsește în mare parte pe jos, ea fiind compusă din semințe de iarbă, semințe de pomi, fructe etc. Hrana de bază: mei, semințe de floarea soarelui (albe sau tărcate), semințe de cânepă, semințe de iarbă, semințe de castraveți, semințe de dovleac, semințe de lubeniță, semințe de spanac, semințe din diferite buruieni, semințe de ridichi, pe lângă hrana de bază formată din diferite semințe, nimfelor le trebuie vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe și legume..

Printre favoritele lor se enumeră salată verde, morcovi cu frunze, mere, porumb încă necopt pe șiulete, cozi de ardei cu semințe, cartofi, orez, semințe de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, vișine, prune, ardei, sfeclă roșie, castraveți, mazăre.

Spațiul de trai; colivia

Măsurile ideale pentru o volieră sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru o pereche de nimfe iar pentru o olicie ar trebui să fie de cel puțin 110x100x70 cm. Nimfele nu sunt chiar așa de sensibile, deci pot fi lăsate chiar și iarna din când în când în volierele externe

Reproducerea

Nimfele nu au o vreme anume în an în care se înmulțesc și datorită faptului că se pot acomoda foarte ușor la orice mediu le este și foarte ușor să se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Masculii clocesc ziua iar femelele noaptea când masculii păzesc cuibul. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul.

Nimfele fac între 5-7 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să clocească după al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile. Eclozarea va avea loc, la fel, din doua în doua zile. La eclozare puii sunt "orbi". Dezlipirea pleoapelor se produce după 10 zile. Pe timpul hrănirii de către părinți, puii scot un piuit în ritmul mișcării prin care le este regurgitată hrana din gușa părinților. Intensitatea acestui piut creste o data cu vârsta puilor. La venirea lor pe lume, sunetul este aproape imperceptibil. Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți.

Puii ajung la penajul și culorile finale după aproximativ 9 luni.

Sursa:

Wikipedia